NEVĂZUT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, care nu se lasă sau nu poate fi văzut. V. invizibil. Ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24. Sufletul meu era gata să străbată, pe o rază de lumină, taina lumilor nevăzute. HOGAȘ, M. N. 12. Fata împăratului se preface într-o păsărică și zboară nevăzută prin cinci străji. CREANGĂ, P. 267. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea dintr-o dată, fără urme și a nu se mai înapoia. Se strecură printre oameni, se făcu nevăzută și rămăsei c-un gol în suflet. SADOVEANU, O. VIII 12. Cum n-a mai întins masă mare, prietenii s-au făcut nevăzuți. CARAGIALE, O. III 60. Postașul îmi descărcase bagaju lîngă mine și se făcuse nevăzut cu căruță cu tot. ALECSANDRI, O. P. 261. ◊ (Substantivat, n. pl.) Deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute. CREANGĂ, P. 243.