NEVOINȚĂ, nevoințe, s. f. (Învechit) 1. Trebuință, necesitate, nevoie (1). Caracterul ajutoarelor ce trebuiesc date [muncitorilor] este arătat prin natura nevoințelor. KOGĂLNICEANU, S. A. 79. 2. Dificultate, greutate, piedică, nevoie (2). Erau deprinși cu tot felul de nevoințe. STĂNOIU, C. I. 159.