NEVINDECAT, -Ă, nevindecați, -te, adj. 1. Care nu s-a vindecat încă; bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. Spitalul unde zăceau bolnavii nevindecați, părăsiți în sărăcia lor de toți. RUSSO, S. 99. 2. Fig. (Neobișnuit) Neschimbat, statornic. Iacă cum judecă acest june nevindecat în părerile lui. NEGRUZZI, S. I 258.