NEVASTĂ, neveste, s. f. (Popular) 1. Femeie măritată; p. ext. femeie. Nevasta stătu pe gînduri, cumpănind în sine adevărurile. SADOVEANU, B. 52. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47. Pe un pat de scînduri goale doarme tînăra nevastă. EMINESCU, O. I 84. Multe fete și neveste Fură inimi făr’de veste! ALECSANDRI, P. I 90. 2. (Urmat de obicei de o determinare) Soție. Nevasta învățătorului... sări în picioare de pe patul pe care ședea. DUMITRIU, N. 125. Grigore vorbea despre nevastă-sa pe un ton glumeț în care totuși se simțea amărăciunea. REBREANU, R. I 58. Așa cum e săracă ea, Aș vrea s-o știu nevasta mea. COȘBUC, P. I 118. Că bine zici tu, nevastă, răspunse barbatu-său. CREANGĂ, P. 15. ◊ Expr. A lua de nevastă = a lua în căsătorie. – Pl. și: (învechit) nevesti (ALECSANDRI, T. II 185).