Definiția cu ID-ul 924665:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cîntecele liturgice. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă, care se cîntă fără cuvinte sau se vocalizează ultima silabă. – Pronunțat: ne-u-.