neumă sf [At: CADE / A și: neumă / Pl: ~me / E: fr neume] 1 Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în Evul Mediu în cântarea liturgică. 2 Parte dintr-o frază muzicală religioasă, care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se execută fară cuvinte, prin vocalizare.