NETEZIȘ, netezișuri, s. n. Suprafață întinsă, plană, netedă (1). M-am hotărît, în sfîrșit, să mă urnesc din nămolul cleios și să ies, cît mai degrabă, la neteziș. CAZABAN, V. 79. Vremea din moșoroi face neteziș. DELAVRANCEA, S. 214. E un joc fermecător de scîntei pe netezișul alb, poleit de soare. VLAHUȚĂ, O. A. 385.