8 definiții pentru netezitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NETEZITÓR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor la formele de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

netezitor, ~oare [At: DAMÉ, T. 103 / V: (reg) ~zător sn, ~zătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: netezi + -tor] 1 a (Rar) Care servește pentru a netezi (1). 2 snf Mistrie specială de metal, a cărei paletă e îndoită în unghi drept și care e folosită la netezirea muchiilor sau a unghiurilor la o construcție. 3 Unealtă agricolă folosită la nivelarea pământului după arat Si: grapă, târșitoare. 4 sn Unealtă manuală folosită la îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie. 5 sn Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. 6 s (Reg) Pieptene des.

NETEZITÓR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

NETEZITÓR, netezitoare, s. n. Unealtă de mînă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie. ♦ Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit prin apăsarea acestora.

NETEZITÓR ~oáre n. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor unei forme de turnătorie. /a netezi + suf. ~tor

netezător, ~oare sn, sf vz netezitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

netezitór s. n., pl. netezitoáre

netezitór s. n., pl. netezitoáre

Intrare: netezitor
netezitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • netezitor
  • netezitorul
  • netezitoru‑
plural
  • netezitoare
  • netezitoarele
genitiv-dativ singular
  • netezitor
  • netezitorului
plural
  • netezitoare
  • netezitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

netezitor

  • 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor la formele de turnătorie.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Netezi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09