9 definiții pentru netemeinicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NETEMEINICÍE s. f. Lipsă de temeinicie. ♦ (Jur.) Deficiență a hotărârii unui organ de jurisdicție, care constă în greșita sau incompleta stabilire a faptelor ori în caracterul incomplet ori contradictoriu al motivării. – Pref. ne- + temeinicie.

netemeinicie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: ne- + temeinicie] 1 Lipsă de temei. 2 (Jur; spc) Viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie.

NETEMEINICÍE, netemeinicii, s. f. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. – Ne- + temeinicie.

netemeĭnicíe f. Lipsă de temeĭnicie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

netemeinicíe s. f., art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei

netemeinicíe s. f. (sil. -mei-), art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NETEMEINICÍE s. 1. v. falsitate. 2. slăbiciune, (fig.) șubrezenie. (~ argumentelor cuiva.)

NETEMEINICIE s. 1. falsitate, inexactitate, neadevăr, neexactitate. (~ unei afirmații.) 2. slăbiciune, (fig.) șubrezenie. (~ argumentelor cuiva.)

Intrare: netemeinicie
netemeinicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • netemeinicie
  • netemeinicia
plural
  • netemeinicii
  • netemeiniciile
genitiv-dativ singular
  • netemeinicii
  • netemeiniciei
plural
  • netemeinicii
  • netemeiniciilor
vocativ singular
plural

netemeinicie

  • 1. Lipsă de temeinicie.
    • 1.1. științe juridice Deficiență a hotărârii unui organ de jurisdicție, care constă în greșita sau incompleta stabilire a faptelor ori în caracterul incomplet ori contradictoriu al motivării.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • Prefix ne- + temeinicie.
    surse: DEX '09