NESTRĂMUTAT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se clintește din loc, care rămîne fix, nemișcat; p. ext. trainic, durabil. Voi... monumente d-eternă admirare, Nestrămutate-ați stat! BOLINTINEANU, O. 186. În zadar vuiește Cerna și se bate De-a ei stînci mărețe, vechi, nestrămutate. ALECSANDRI, P. A. 73. 2. Fig. Ferm, constant, statornic, neschimbat. Te anunț că hotărîrea mea rămîne nestrămutată. SADOVEANU, N. F. 146. Credinciosul și nestrămutatul d-tale admirator și prietin, nenea Iancu. CARAGIALE, O. VII 268. Credeți, domnule agă, că vă voi păstra o recunoștință nestrămutată. KOGĂLNICEANU, S. 236. ♦ (Adverbial) Fix, neclintit. Îl privea nestrămutat pe Micluț, cu umbra aceea de zîmbet. DUMITRIU, V. L. 24.