nesimțire sf [At: CANTEMIR, IST. 239 / Pl: ~ri / E: ne- + simțire] 1 Lipsă de bun-simț, de delicatețe, de bună creștere Si: (înv) nesimțibilitate (2). 2 Faptă, atitudine etc. care denotă lipsă de delicatețe, de bună creștere. 3 Indiferență. 4 Lipsă de sensibilitate. 5 (Șîe a fi în ~, a cădea în ~) Stare de inconștiență Si: leșin.