NESFÎRȘIT¹, nesfîrșituri, s. n. Ceea ce nu are limită în spațiu; nemărginire, infinit. Părea o lume din basme, împietrită de vrăjitori, și-n tăcere, nesfîrșiturile parcă așteptau cuvîntul mîntuirii. SADOVEANU, O. I 162. ◊ Loc. adv. La nesfîrșit = într-una, necontenit. Ar fi voit să meargă mereu, la nesfîrșit, un drum fără liman. BART, E. 46.