NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

nescris, ~ă a [At: PSALT. 56 / Pl: ~iși, ~e / E: ne- + scris] 1 Care nu este scris. 2 (D. legi, obiceiuri) Care se păstrează prin tradiție orală. 3 (Înv) Nemărginit (1).

NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Ne- + scris.

NESCRÍS ~să (~și, ~se) (negativ de la scris): Lege ~să normă de drept stabilită prin pracrica îndelungată a vieții și transmisă prin tradiție orală; lege naturală; obiceiul pământului. /ne- + scris

nescris a. care n’a fost scris: literatură populară nescrisă.

nescrís, -ă adj. Care nu e scris, cu circulă din gură’n gură, oral: literatura populară nescrisă.

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescrís adj. m. (sil. mf. -scris), pl. nescríși; f. sg. nescrísă, pl. nescríse

NESCRÍS adj. alb, gol. (Foaie ~ de hârtie.)

NESCRIS adj. alb, gol. (Foaie ~.)