7 definiții pentru nesărătură
Explicative DEX
NESĂRĂTURĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Pref. ne- + sărătură.
nesărătură sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 109 / Pl: ~ri / E: ne- + sărătură] (Rar) Lucru, lucrare, vorbă, glumă etc. lipsite de spirit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NESĂRĂTURĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Ne- + sărătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de GabiAlex
- acțiuni
Ortografice DOOM
nesărătură (rar) s. f., g.-d. art. nesărăturii; pl. nesărături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nesărătură (rar) s. f., g.-d. art. nesărăturii; pl. nesărături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nesărătură s. f., g.-d. art. nesărăturii; pl. nesărături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
NESĂRĂTURĂ s. f. (Rar) Negativ al lui sărătură; fig. lucru, lucrare, vorbă, glumă etc. lipsite de spirit, de haz. N-au mai rămas decît oarecari cucoane să se prăpădească după nesărăturile lui Bourget, ce te fac să-ți rupi fălcile cu căscatul. macedonski, o. iv, 109. – pl.: nesărături. – pref. ne- + sărătură.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de sebb261
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
nesărătură, nesărăturisubstantiv feminin
- 1. Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- ne- + sărătură. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.