12 definiții pentru nesătul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

nesătul, ~ă smf, a [At: CORESI, EV. 398 / Pl: ~ui, ~e / E: ne- + sătul] 1-2 (Om) care nu s-a săturat cu ce a mâncat Si: nesăturat (1-2). 3-4 (Reg) (Om) care se satură greu Si: măncăcios. 5-6 (Fig) Nesăturat (3-4).

NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -Ie, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesățios (1). – Ne- + sătul.

NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. Care nu s-a săturat, care n-a mîncat de ajuns; care nu se simte sătul niciodată. (Fig.) Nesătul, nesățios, A ros munții pîn’ la os! DEȘLIU, M. 22.

NESĂTÚL ~ă (~i, ~e) (negativ de la sătul) 1) Care nu se simte sătul niciodată. 2) fig. Care tinde să obțină și să aibă cât mai mult; nesățios; lacom. /ne- + sătul

nesăturát, -ă adj. Care nu se satură, lacom, insațiabil. – Și nesătúl (după vsl. ne-sytŭ) în Let. 2, 34.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. sg. nesătúlă, pl. nesătúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESĂTÚL adj. 1. v. flămând. 2. v. mâncăcios. 3. v. hrăpăreț.

NESĂTÚL adj. v. avid, lacom, neîndestulat.

NESĂTUL adj. 1. flămînd, flămînzit, înfometat, nemîncat, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (Om veșnic ~.) 2. avid, lacom, mîncăcios, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (Tare e ~ la mîncare.) 3. aprig, apucător, hrăpăreț, lacom, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsîn. (Om ~.)

nesătul adj. v. AVID. LACOM. NEÎNDESTULAT.

Intrare: nesătul
nesătul adjectiv
adjectiv (A9)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesătul
  • nesătulul
  • nesătulu‑
  • nesătu
  • nesătula
plural
  • nesătui
  • nesătuii
  • nesătule
  • nesătulele
genitiv-dativ singular
  • nesătul
  • nesătulului
  • nesătule
  • nesătulei
plural
  • nesătui
  • nesătuilor
  • nesătule
  • nesătulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nesătul

etimologie:

  • Prefix ne- + sătul.
    surse: DEX '09