5 definiții pentru nesărătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Pref. ne- + sărătură.

nesărătu sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 109 / Pl: ~ri / E: ne- + sărătură] (Rar) Lucru, lucrare, vorbă, glumă etc. lipsite de spirit.

NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Ne- + sărătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nesărătúră (rar) s. f., g.-d. art. nesărătúrii; pl. nesărătúri

nesărătúră s. f., g.-d. art. nesărătúrii; pl. nesărătúri

Intrare: nesărătură
nesărătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesărătu
  • nesărătura
plural
  • nesărături
  • nesărăturile
genitiv-dativ singular
  • nesărături
  • nesărăturii
plural
  • nesărături
  • nesărăturilor
vocativ singular
plural

nesărătură

  • 1. rar Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Prefix ne- + sărătură.
    surse: DEX '09