NERVURĂ, nervuri, s. f. 1. Vînișoară din interiorul frunzelor, prin care circulă seva. Frunze... pe nervuri și pe margini zbîrlit păroase. FLORA R.P.R. II 130. 2. Fiecare din fibrele cornoase și ramificate care împart aripa unei insecte în mai multe părți, formînd un fel de rețea. 3. Dungă subțire; vînă. Nervurile unei bucăți de marmură. 4. (Tehn.) Ieșitură pe suprafața unei piese, care servește la mărirea rezistenței piesei, la mărirea suprafeței de schimb, de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare din mulurile de piatră sau de cărămidă care formează osatura unei bolți gotice sau romanice. Pereții, care fac una cu bolta, sînt de zid masiv, sprijiniți la distanțe egale de nervure de zidărie. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 487, 3/1. ♦ Mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnat împreună cu o placă și alcătuind o piesă în forma literelor T sau L. 7. Fiecare din piesele așezate vertical, paralel și perpendicular pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii, a împiedica deformarea ei și a mări rezistența scheletului acesteia. 8. Cusătură proeminentă făcută în scopul înfrumusețării unui obiect de îmbrăcăminte. – Pl. și: nervure (ODOBESCU, S. I 442).