10 definiții pentru nerecunoștință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Pref. ne- + recunoștință.

nerecunoștință sf [At: POLIZU / Pl: ~țe / E: ne- + recunoștință] Lipsă de recunoștință Si: ingratitudine.

NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Ne- + recunoștință.

NERECUNOȘTÍNȚĂ, s. f. Lipsă de recunoștință, ingratitudine. Vreau numai să încerc pînă unde pot merge cu nerecunoștința. CARAGIALE, P. 122.

nerecunoștință f. lipsă de recunoștință.

* nerecunoștínță f., pl. e. Ingratitudine, lipsă de recunoștință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nerecunoștínță s. f., g.-d. art. nerecunoștínței

nerecunoștínță s. f., g.-d. art. nerecunoștínței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NERECUNOȘTÍNȚĂ s. v. ingratitudine.

NERECUNOȘTINȚĂ s. ingratitudine, (înv.) nemulțumire. (~ față de cineva.)

Intrare: nerecunoștință
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerecunoștință
  • nerecunoștința
plural
genitiv-dativ singular
  • nerecunoștințe
  • nerecunoștinței
plural
vocativ singular
plural

nerecunoștință

  • 1. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ingratitudine nemulțumire attach_file un exemplu
    exemple
    • Vreau numai să încerc pînă unde pot merge cu nerecunoștința. CARAGIALE, P. 122.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + recunoștință.
    surse: DEX '09