NEPĂSARE s. f. Faptul de a fi nepăsător, lipsă de interes și de grijă, indiferență. V. lenevie. Moșul privea toate cu o nepăsare de gheață. SADOVEANU, O. VI 106. Urmă să citească, luînd un aer din ce în ce mai pronunțat de nepăsare. BASSARABESCU, S. N. 146. Am priceput că e nemulțumit de nepăsarea publicului. VLAHUȚĂ, O. A. 227. ◊ Loc. adv. Cu nepăsare = în mod nepăsător, fără grijă, fără atenție. Ivan leagă turbinca la gură ca nepăsare ș-o anină într-un copac. CREANGĂ, O. A. 211.