NEPUTINCIOS, -OASĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Lipsit de puterea de a face ceva; incapabil. Al meu e cîntul ce-n pustie Neputincioasa jale-și plînge. GOGA, P. 11. Un val de furie neputincioasă îl cuprinse tulburîndu-i vederea. BART, E. 213. 2. Slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm. Figura lui părea neputincioasă și mai acră. REBREANU, R. II 77. ◊ (Substantivat) Am căutat necontenit, neputinciosul de mine, să merg și în picioare. GALACTION, O. I 187. Cine este acolo?... – Un biet neputincios. ISPIRESCU, L. 303. Uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! CREANGĂ, P. 191.