NEPTÚNIU s. n. Element chimic transuranic, metal de culoare albă-argintie, obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare. – Din fr. neptunium.

neptuniu sns [At: LTR² / E: fr neptunium] Element chimic transuranian obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare.

NEPTÚNIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare. – Din fr. neptunium.

NEPTÚNIU s. n. Element chimic obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare.

NEPTÚNIU s.n. Element chimic obținut în laborator prin reacții nucleare. [Pron. -niu. / < fr. neptunium].

NEPTÚNIU s. n. element chimic transuranic, obținut artificial. (< fr. neptunium)

NEPTÚNIU n. Metal argintiu, maleabil, radioactiv, sintetizat pe bază de reacții nucleare. /<fr. neptunium

neptuniu [niu pron. nĭu] s. n., art. neptuniul; simb. Np

neptuniu [niu pron. nĭu] s. n., art. neptuniul; simb. Np

neptúniu s. n. [-niu pron. -niu], art. neptúniul; simb. Np

NEPTÚNIUM (< fr. {i}; {s} n. pr. Neptun) s. n. Element chimic transuranic din seria actinoide (Np; nr. at. 93, m. at. 237,048), metal de culoare alb-argintie, obținut pe cale artificială de fizicienii E.M. McMillan și P.H. Abelson în 1940, la Universitatea din California.

Np, simbol chimic pentru neptuniu.