12 definiții pentru neprihănit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neprihănit, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 441/25 / Pl: ,~iți, ~e / E: ne- + prihănit] (Înv) 1 Fără păcat. 2 Fără vină. 3 Pur. 4 (Spc) Cast.

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Fără pată; curat, nepătat, imaculat. Mergeau mereu... Cu pașii rari, scufundîndu-se uneori pînă-n brîu în zăpadă neprihănită. REBREANU, N. 78. Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia: Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia. ANGHEL, Î. G. 9. Larga și neprihănita singurătate a naturii. HOGAȘ, M. N. 90.

NEPRIHĂNÍT ~tă (~ți, ~te) Care este fără prihană; curat la suflet; pur; nepătat; imaculat; inocent; candid. /ne- + prihănit

neprihănit a. 1. fără prihană: fecioară neprihănită; 2. fig. neatins: rămas’a ceva neprihănit în țară? AL.

neprihănít, -ă adj. Fără prihană, neatins, imaculat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihănít adj. m. (sil. -pri-). pl. neprihăníți; f. sg. neprihănítă, pl. neprihăníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEPRIHĂNÍT adj. fecioresc, v. inocent.

NEPRIHĂNIT adj. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.)

NEPRIHĂNI adj. castă, fecioară, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tînără ~.)

Intrare: neprihănit
neprihănit adjectiv
  • silabație: ne-pri-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neprihănit
  • neprihănitul
  • neprihănitu‑
  • neprihăni
  • neprihănita
plural
  • neprihăniți
  • neprihăniții
  • neprihănite
  • neprihănitele
genitiv-dativ singular
  • neprihănit
  • neprihănitului
  • neprihănite
  • neprihănitei
plural
  • neprihăniți
  • neprihăniților
  • neprihănite
  • neprihănitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neprihănit

  • 1. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curat imaculat nepătat pur 3 exemple
    exemple
    • Mergeau mereu... Cu pașii rari, scufundîndu-se uneori pînă-n brîu în zăpadă neprihănită. REBREANU, N. 78.
      surse: DLRLC
    • Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia: Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia. ANGHEL, Î. G. 9.
      surse: DLRLC
    • Larga și neprihănita singurătate a naturii. HOGAȘ, M. N. 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + prihănit (învechit „păcătos, vinovat” din prihană).
    surse: DEX '09