NEPREGET s. n. sg. (Învechit) Rîvnă, ardoare, zel. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vîrstei de șaptesprezece ani! CARAGIALE, N. S. 9. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără șovăire. Cu nepreget luînd amîndoi lungărețele suliți, S-au năpustit ca și leii. MURNU, I. 143.