NEPOȚEL, nepoței, s. m. Diminutiv al lui nepot. 1. v. nepot (1). Am un nepoțel numai de zece ani. ALECSANDRI, T. I 384. 2. v. nepot (3). După ce mîncă și se sătură, se puse la vorbă cu unchiașul... – Să vezi dumneata, nepoțelul moșului, această împărăție a fost și ea odată mare. ISPIRESCU, L. 101.