NEPOVESTIT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost povestit, istorisit. 2. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nemaiauzit, nemaivăzut, nespus. Nepovestită fu mîhnirea tatălui său cînd auzi spuindu-i-se astă întîmplare. ISPIRESCU, L. 82. Împăratul și împărăteasa, auzindu-l că vorbește așa de galeș și așezat, fură cuprinși de o milă și jale nepovestită. POPESCU, B. II 13. Bucuria ce avea Robinson privind răsărirea soarelui... era nepovestită. DRĂGHICI, R. 61. ◊ (Adverbial, mai ales legat de un adjectiv prin prep. «de» pentru a exprima superlativul) Este nepovestit de frumoasă astă copilă minunată. POPESCU, B. I 85.