NEPOFTIT, -Ă, nepoftiți -te, adj. Nechemat, neinvitat. Ochi un scaun, îl trase cu hotărîre în fața biroului și se instală nepoftit. C. PETRESCU, C. V. 146. Eu sînt sărăcia, răspunse ea, și am venit nepoftită. ISPIRESCU, L. 207. Cată-ți de treabă! ce te amesteci dumneata nepoftit în vorba noastră? CARAGIALE, O. VII 296. ♦ Nedorit. Prea ai meșteșugul de a mi te vîrî nepoftită în suflet. HOGAȘ, M. N. 21. ◊ (Substantivat) Nepoftitul n-are scaun.