NEPILDUIT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Învechit) Unic, fără precedent. Se distinsese prin o toleranță religioasă nepilduită în celelalte state catolice. HASDEU, I. V. XVIII. Rezultatul acestei neauzite, nepilduite și deșănțate revizuiri ne este astăzi supus spre aprobare. KOGĂLNICEANU, S. A. 128.