NEPENTES s.n. 1. (Ant.) Băutură magică, luată ca remediu împotriva tristeții. 2. Plantă din Asia tropicală și din Madagascar, ale cărei frunze, răsucite, se termină printr-o mică pungă membranoasă, unde pot cădea insecte și mici reptile, care apoi sunt digerate de plantă. [< fr. népenthès, gr. nepenthes].