Definiția cu ID-ul 582141:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Neoptolemus (sau Pyrrhus), fiul lui Achilles și al Deidamiei (v. și Deidamia), rege al Epirului. După moartea lui Achilles, prorocul Helenus le-a spus grecilor că Troia nu va putea fi cucerită pînă cînd nu vor fi aduse armele lui Heracles și pînă cînd tînărul Neoptolemus nu va lua locul tatălui său în luptă. În acest scop, au fost trimiși Odysseus și Diomedes la curtea lui Lycomedes, unde se afla Neoptolemus, să-l aducă pe acesta din urmă. La întoarcere ei s-au abătut prin Lemnos, unde zăcea Philoctetes, posesorul armelor lui Heracles, și l-au luat și pe acesta cu ei. Ajuns la Troia, Neoptolemus se vădește demn urmaș al lui Achilles, pe care îl depășește chiar în cruzime. În afara multor altor trieni care-i cad victime, el îl ucide pe Priamus și-l azvîrle din înaltul stîncilor pe Astyanax, fiul lui Hector. Apoi o jertfește pe Polyxena, sacrificînd-o pe mormîntul lui Achilles. După terminarea războiului, Neoptolemus se întoarce și el acasă. Spre deosebire de majoritatea grecilor însă, care naufragiaseră pe mare, el se înapoiază, sfătuit de Helenus (v. și Helenus), pe uscat și ajunge teafăr în Epirus. Acolo, deși căsătorit cu Hermione, fiica lui Menelaus și a Helenei, se îndrăgostește de Andromacha, văduva lui Hector, care-i revenise ca pradă de război. Cu Andromacha, Neoptolemus are trei copii (v. și Andromacha), fapt care suscită gelozia Hermionei. Ea îl ațîță pe Orestes, fostul ei logodnic, împotriva soțului ei. Neoptolemus cade ucis de mîna lui Orestes, nu fără să le fi lăsat, înainte de moarte, tronul și regatul său lui Helenus și Andromachăi.