6 definiții pentru neocriticism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOCRITICÍSM s. n. Curent filosofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor științifice moderne. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-criticisme.

neocriticism sns [At: DN3 / P: ne-o~ / E: fr néo-criticisme] Curent filozofic francez, care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor știițifice moderne.

NEOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor științifice moderne. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-criticisme.

NEOCRITICÍSM s.n. Școală filozofică franceză, care, inspirată de doctrina kantiană, a încercat s-o restabilească potrivit datelor speculațiilor științifice moderne. [Cf. fr. néo-criticisme].

NEOCRITICÍSM s. n. orientare filozofică franceză, inspirată de criticismul kantian. (< fr. néo-criticisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: neocriticism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neocriticism
  • neocriticismul
  • neocriticismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • neocriticism
  • neocriticismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neocriticism

  • 1. Curent filosofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor științifice moderne.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: