neoclasicism sns [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 107, 9/3 / P: ne-o~ / E: fr néo-classicisme] 1 Curent în artă, literatură și arhitectură apărut în sec. XVIII, care se inspiră din arta, literatura și arhitectura clasică. 2 Tendință de reîntoarcere la principiile și formele muzicii clasice și preclasice.