7 definiții pentru neobișnuință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOBIȘNUÍNȚĂ s. f. Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuință.

neobișnuință sf [At: POLIZU / P: ne-o~ / Pl: ~țe / E: ne- + obișnuință] (Rar) Lipsă de obișnuință.

NEOBIȘNUÍNȚĂ s. f. (Rar) Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obișnuință.

neobișnuínță (eo 2 sil.) f., pl. e. Lipsă de obișnuință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neobișnuínță (ne-o-) s. f., g.-d. art. neobișnuínței

neobișnuínță s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neobișnuínței

Intrare: neobișnuință
  • silabație: ne-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neobișnuință
  • neobișnuința
plural
genitiv-dativ singular
  • neobișnuințe
  • neobișnuinței
plural
vocativ singular
plural

neobișnuință

  • 1. Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Prefix ne- + obișnuință.
    surse: DEX '09