7 definiții pentru neobedient
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEOBEDIENT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.
neobedient, ~ă a [At: DEX2 / P: ne-o-be-di-ent / Pl: ~nți, ~e / E: ne- + obedient] (Liv) Care nu este ascultător, supus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEOBEDIENT, -Ă, neobedienți, -te, adj. (Livr.) Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Ne- + obedient.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEOBEDIENT ~tă (~ți, ~te) livr. Care nu este supus; neascultător. [Sil. ne-o-be-di-ent] /ne- + obedient
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
neobedient (desp. ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobedienți; f. neobedientă, pl. neobediente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*neobedient (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobedienți; f. neobedientă, pl. neobediente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neobedient adj. m. obedient
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ne-o-be-di-ent
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
neobedient, neobedientăadjectiv
- 1. Care nu este supus, ascultător. DEX '09 DEX '98sinonime: neascultător
etimologie:
- Prefix ne- + obedient. DEX '09