NENUMĂRAT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în număr atît de mare, încît nu poate fi numărat; fără număr, imens. Învățămintele și rînduielile lumii civilizate sînt nenumărate. SADOVEANU, E. 28. El numără în gîndu-i zile nenumărate. EMINESCU, O. I 93. Stele nenumărate, ca nisipul mării, scînteiază care de care mai mult. BOLINTINEANU, O. 350. Turme nenumărate ca stelele pășteau în cîmpii întinse. RUSSO, O. 40. ◊ (Substantivat, în loc. adj.) Cu nenumărata = în cantitate imensă, nesfîrșită, neisprăvită. Bani cu nenumărata. RETEGANUL, P. III 71.