nenorocire sf [At: BIBLIA (1688), prefață 3/35 / V: (reg) năn~ / Pl: ~ri / E: nenoroci] 1 Întâmplare cu efecte dezastruoase. 2 (Pex) Necaz mare Si: pacoste, (reg) năcăjie, năzdrăvănie. 3 (Pex) Dezastru. 4 (Îlav) Din ~ Din cauza unor împrejurări regretabile. 5 (Îal) Spre regretul cuiva. 6 (Trs) Fantomă. 7 Stare a celui nenorocit Si: nefericire (2), (înv) meserătate, mișelătate. 8 Suferință mare Si: (înv) mesărătate, mișelătate.