nemângâiat, ~ă a [At: MOXA, 347/21 / V: (îrg) ~măngăiat, ~măn~, ~găiat / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + mângâiat] 1 (D. oameni) Care nu se poate consola Si: inconsolabil, neconsolat (2), (pop) neogoit. 2 (Pex; d. oameni) Nenorocit (1). 3 (D. dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi alinat. 4 Care trădează o durere nepotolită. 5 Care este lipsit de bucurie, de mulțumire, de fericire.