nemurire sf [At: (a. 1702) GCR I, 344/29 / V: (înv) ~mor~ / E: nemuritor] 1 Viață veșnică Si: (înv) nemuritorie (1). 2 Calitate de a fi nemuritor (1) Si: (înv) nemuritorie (2). 3 Stare a celui ce este memuritor (1). 4 (Bis) Viață veșnică. 5 (Fam; îlav) La ~ Fără sfârșit. 6 (Fam; îal) Veșnic. 7 (Fam; îal) Extrem de mult. 8 (Fam; îal) Extrem de tare. 9 (Fam; îal) Extrem de intens. 10 Amintire menită să reziste timpului, să trăiască veșnic în memoria colectivă Si: (nob) nemoarte. 11 Glorie veșnică. 12 (Îe) A trece în sau la ~ A face să devină nemuritor (3) Si: a imortaliza.