NEMILĂ s. f. (Rar) Lipsă de milă, cruzime, strășnicie. Bătrînul duhovnic, în nemila jurămîntului său, n-a știut că, închizînd o cale, deschide alta alături. POPA, V. 39. Pîn’ la omul care-n viața-i n-a gustat de nicăiri Decît despreț și nemilă, batjocură și loviri! HASDEU, R. V. 73.