neleapcă sf [At: (a. 1735-1747) DR. IV, 877 / Pl: ~epci, ~epce / V: (reg) me~, meleaptă, meleatcă, mie~, ~pacă, ~aptă, ~aptcă / E: sl *нєлєтка cf ucr нєлiтка rs налепка] 1 (Pop) Vită care are mai puțin de doi ani. 2-3 (Pgn) Animal care are (mai puțin de) doi ani. 4 (Îe) A făta (de) ~ A lepăda fătul. 5 (Pop) Juncă ce a fătat înainte de a împlini vârsta de trei ani. 6 (Pop) Vacă la primul fătat. 7-8 (Pop) (Vacă sau) juncă stearpă Si: (reg) mânzată. 9 (Reg) Epitet depreciativ pentru o femeie care a născut fără a fi măritată. 10 (Mun) Fată bătrână.

❍NELEAPCĂ (pl. -lepce) sf. Mold. Bucov. Trans. 🐒 Vacă ce fată înainte de a împlini vîrsta de trei ani: să caute o vacă ~ a făta (SB.) [rut. nelïpka].

NELEAPCĂ, nelepci, adj. f. (Regional, despre vaci) Care nu are încă doi ani împliniți, tînără. Să caute o vacă neleapcă. SBIERA, P. 163. Trupul unge-ți-a Tot cu unt de vacă Guță și neleapcă. TEODORESCU, P. P. 391.

NELEAPCĂ, nelepci, s. f. (Pop.) Vacă (cu vițel) care nu are doi ani împliniți. – Comp. ucr. nelĩpka.

neleapcă f. Mold. Tr. vacă ce fată de mânzată. [Origină necunoscută].

neleápcă f., pl. epce și epcĭ (rut. nelipka, La Cdr. Cp. și cu pol. nieletna, nevîrstnică). Mold. Trans. Juncă cu vițel. – În Trans. și nelăpceá, pl. ele, juncă de doĭ anĭ.

meleapcă sf vz neleapcă

meleaptă sf vz neleapcă

meleatcă sf vz neleapcă

mieleapcă sf vz neleapcă

neleapacă sf vz neleapcă

neleaptă sf vz neleapcă

neleaptcă sf vz neleapcă

neleapcă (nelepce), s. f. – (Mold., Trans.) Vacă fătătoare înainte de a împlini trei ani. Rut. nelipka (Candrea, Scriban).

neleapcă Etimologii anterioare: TDRG, cf. rus. налепка „Angeklebtes” (? gquandoque bonus dormitat ...). CADE și DLRM cf. ucr. неліпка; Scriban, ucr. неліпка, cf. pol. nieletna „nevîrstnică”. Cuvîntul ucrainean nu figurează la Grincenko, care cunoaște numai pe нелітка „vacă care încă nu a avut vițel”. Se înțelege că grupul tk a putut fi pronunțat pk. Dar i ucrainean nu putea deveni ea în romînește. Deoarece la baza acestui i este un ĕ slav, putem porni fie de la o formă veche ucraineană care mai păstra pe ĕ, fie de la altă limbă slavă, care nu a transformat pe ĕ în i (vezi rus. -летка în formații ca пятилетка).

neleapcă, nelepci, s.f. (pop.) 1. vacă (iapă, oaie) care are mai puțin de doi ani. 2. vacă la primul fătat. 3. (reg.) vacă sau juncă stearpă; mânzată. 4. (reg.) femeie cu copil din flori. 5. fată bătrână.

NELEAPCĂ s. f. 1. (Popular) Vacă (sau, p. gener., oaie, iapă etc. h v 147, glosar reg.) care are (mai puțin de) doi ani, care este nevîrstnică pentru gonit. v. mînzată (v. mînzat I 1). Una iapă neagră ce au fost neleapcă (a. 1735-1747). dr. iv, 877, cf. gheție, r. m. Cînd se întîmplă ca o vacă să se gonească la o vîrstă de minzată, se zice că s-a gonit sau că a fătat de neleapcă. dame, t. 29, cf. ALEXI, W., PAMFILE, CR. 245, GRAUR, E. 121. Vaca: vițică, minzată, neleapcă, gonitoare, giuncă, vacă. h iii 306, cf. v 147, xi 516, xii 287, i. cr. vii, 91, 316, ciaușanu, v. 182, a v 14, 15, 16, 20, 31, vi 4, 15, 26, 33, l. rom. 1961, nr. 1, 24. ◊ expr. A făta (de) neleapcă = a lepăda (fătul). cf. alr i 1074/600, 684, 690, 704, 710, 727, 746, 840, 890, 898, 922, 932, 954, 990, alr ii/784. (Adjectival) Trupul unge-ți-a Tot cu unt de vacă Șută și neleapcă. teodorescu, p. p. 391. Să caute o vacă neleapcă a făta. sbiera, p. 163. ♦ Juncă care a fătat înainte de a împlini vîrsta de 3 ani; vacă la primul fătat. cf. ddrf, candrea, f. 359, conv. Lit. xliv₂, 619, tdrg, cade, scl 1955, 119, ib. 1963, 22. Vacele cari fată la doi ani le se zice nelepce. h iii 425. Dacă vaca fată la doi ani se zice neleapcă. ib. xn 115, cf. 301, șez. iii, 70, com. marian, vîrcol, v. 96, cv 1949, nr. 7, 33, a v 18, glosar reg. ♦ Vacă sau juncă stearpă; (regional) mînzată (v. mînzat I 4). cf. baronzi, l. 115. 2. (Regional) Epitet pentru o femeie care a născut fără a fi măritată. cf. h ii 246, rădulescu-codin, ciaușanu, v. 182. ♦ (Prin nordul Munt.) Fată bătrînă. rădulescu-codin. – pl.: nelepci și nelepce. – Și: (regional) neleapacă (ddrf), neleaptă (baronzi, l. 115), neleaptcă (h ii 246), meleapcă (ddrf, com. marian), meleaptă (baronzi, l. 115), meleatcă (ddrf, scl 1955, 119, com. marian, a v 14, 15, 16, 18, 20, vi 4, 15, 26, 33), mieleapcă (a xii 287) s. f. – Din slav. *nelětka. cf. ucr. нелитва, rus. налепка.

MELEÁPCĂ s. f. v. neleapcă.

MELEÁPTĂ s. f. v. neleapcă.

MELEÁTCĂ s. f. v. neleapcă.

MIELEÁPCĂ s. f. v. neleapcă.