NEISTOVIT, -Ă, neistoviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este mereu activ, care nu obosește; (despre ceea ce ține de natura omenească) care nu secătuiește, nesfîrșit; p. ext. intens și continuu. Acum știa din ce adînc de veac îi veneau puterile neistovite, cînd ceilalți, unul cîte unul, cădeau. C. PETRESCU, Î. I 261. ♦ (Despre un efort) Intens și continuu. Muncă neistovită.