Definiția cu ID-ul 924038:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEHOTĂRÎ́T, -Ă, nehotărîți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care nu e hotărît, care nu știe ce hotărîre să ia; șovăitor, nesigur; (despre manifestări, gesturi ale oamenilor) care arată nehotărîre, nedecis; vag, incert, confuz. Stăteau nehotărîți, plini de așteptare și neliniște. DUMITRIU, N. 27. Ozun se opri în stradă, nehotărît încotro să apuce. C. PETRESCU, C. V. 135. Grigore răspunse numai cu un zîmbet nehotărît. REBREANU, R. I 18. ◊ (Poetic) Pămîntul doarme încă în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, R. P. 51. ◊ (Adverbial) Se lăsa purtat de gîndurile care întotdeauna izvorăsc nehotărît și neisprăvit, cînd mergi drum lung. C. PETRESCU, Î. I 133. 2. (Gram.; în expr.) Adjectiv nehotărît = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul. Adjectivele nehotărîte însoțesc substantivele, determinîndu-le în mod neprecis. GRAM. ROM. I 220. Pronume nehotărît = pronume care ține locul unui substantiv fără să-l precizeze. Pronumele nehotărît «unul», «una» apare în corelație cu pronumele nehotărît «altul», «alta», de care este legat prin opoziție de sens. GRAM. ROM. I 222. Articol nehotărît = articol care dă un sens nedeterminat substantivului pe care-l însoțește. Articolul nehotărît dă substantivului un sens asemănător cu acela pe care îl dau adjectivul pronominal nehotărît și numeralul «un», «o». GRAM. ROM. I 168. Numeral nehotărît = numeral care exprimă o cantitate neprecizată sau aproximativă de obiecte. Numeralele nehotărîte «mulți», «puțini», «cîțiva» au forme deosebite după gen și după caz. GRAM. ROM. I 234.