NEGUROS, -OASĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit de negură; cețos, pîclos. În urmă zarea se stingea în întunericul munților neguroși. SADOVEANU, O. I 131. Rîzi cu hohot la privirea Neguroșilor Bucegi? COȘBUC, P. I 165. Pe țărmurile neguroase ale Nevei. NEGRUZZI, S. I 332. 2. Fig. Întunecat, întunecos, obscur. În fundul temniței celei mai neguroase. MACEDONSKI, O. IV 130. ◊ (Poetic) În durerile și furtunile negurosului nostru trecut, doina și cîntecul bătrînesc au fost izvoare de viață și energie. SADOVEANU, E. 17. Să văd chipul tău frumos, Stea din cerul neguros. TEODORESCU, P. P. 326. 3. Fig. Trist, posomorît, întunecat, încruntat. Sămănau și la înfățișare: sprîncenați, mustăcioși și neguroși. SADOVEANU, O. L. 160. Ochii-i erau neguroși, scăldați în lacrimi. VORNIC, P. 17. Ea cădea din brațele lui... ca o salcie neguroasă ce-și întindea crengile spre el. EMINESCU, N. 70. ◊ (Adverbial) Bătrînul oftă greu și privi neguros spre oștean. SADOVEANU, O. VII 104.