negurat, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. DA II₁, 723 / Pl: ~ați, ~e / E: negură] (Rar) Neguros (1).

NEGURAT, -Ă adj. v. înnegurat.

negurat a. înnegurat: viața-mi negurată tu poți s’o faci senină NEGR.

înnegurat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 168/2 / S și: (înv) îne~ / Pl: ~ați, ~e / E: înnegura] 1 (D. cer) Acoperit cu negură, ceață etc. 2 (Fig; d. oameni) Posomorât. 3 (D. privire) Împăienjenit.

ÎNNEGURAT, -Ă, înnegurați, -te, adj. 1. Acoperit de negură sau de ceață. În albăstreala înnegurată a cerului se pierdeau culmile păduroase. ODOBESCU, S. III 195. 2. Fig. (Despre persoane, fața sau privirea lor) Întunecat, posomorît. Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa. SADOVEANU, O. VII 18. Numai singur el Să mi se prefacă Că nu-i supărat, Nu-i înnegurat. COȘBUC, P. II 152. – Variantă: negurat, -ă (NEGRUZZI, S. II 21) adj.

negurat (reg.) adj. m., pl. negurați; f. negurată, pl. negurate

negurat (reg.) adj. m., pl. negurați; f. negurată, pl. negurate

negurat adj. m., pl. negurați; f. sg. negurată, pl. negurate

ÎNNEGURAT adj. 1. v. înnorat. 2. v. cețos. 3. v. împăienjenit.

ÎNNEGURAT adj. v. întristat, mâhnit, posomorât, trist.

ÎNNEGURAT adj. 1. închis, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (înv.) ponegrit. (Cer ~.) 2. cețos, încețoșat, nebulos, neguros, pîclos, (rar) neguratic, neguriu. (Vreme ~.) 3. împăienjenit, încețoșat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)

înnegurat adj. v. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. POSOMORÎT. TRIST.

negurát, -ă, negurați, -te, adj. Neguros, cețos, cu vizibilitate redusă. – Din negura.

negurat, -ă, negurați, -te, adj. – Neguros, cețos, cu vizibilitate redusă. – Din negura.