negritudine sf [At: DN³ / Pl: ~ni / E: fr négritude, eg negritude] (Liv) 1 Însușire a oamenilor de rasă neagră (6). 2 Caractere ale rasei negre (6).

NEGRITÚDINE s.f. (Liv.) Condiția celor de rasă neagră; caracterele acestei rase. [Cf. fr. négritude, engl. negritude].

NEGRITÚDINE s. f. ansamblu de cercetare, fel de a gândi și a simți proprii rasei negre. (< fr. négritude, engl. negritude)

negritúdine s. f. Ansamblul valorilor proprii rasei negre ◊ „[Sénghor] ține conferințe abordând diferite probleme africane, tema sa predilectă fiind analiza termenului «negritudine», folosit ca simbol al tradiției culturale africane.” R.lit. 5 III 84 p. 22 (din fr. négritude; cf. engl. negritude; PR, DMC 1933, BD 1965; DN3)

negritúdine s. f., g.-d. art. negritúdinii

NEGRITÚDINE (< fr.) s. f. Ansamblu de valori culturale și spirituale ale negrilor; afirmare a conștiinței apartenenței la această cultură specifică. Termenul, apărut înainte de 1935, a fost folosit de intelectuali negri, care atunci erau studenți la Paris (L.S. Senghor și A. Diop din Senegal, A. Césaire din Martinica). J.P. Sartre l-a folosit (1948) în prefața la „Antologia noii poezii negre și malgașe”, îngrijită de L.S. Senghor.