negrijit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 194^r/1 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + griji] 1-5 (Înv) Neglijat (1-5). 6 (Mol) Care nu este rânduit, dereticat. 7 (Pop; șîe a muri ~) Care nu a fost împărtășit. 8 (Înv) Care nu este dotat, pregătit de luptă.

negriji vtr [At: ASACHI, S. L. II, 90 / Pzi: ~jesc / E: ne- + griji cf fr négliger] (Îrg) 1-6 A (se) neglija (1-6).

NEGRIJI, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

NEGRIJI vb. v. neglija, omite.

negriji vb. v. NEGLIJA. OMITE.

negrijit, negrijită, adj. (înv. și reg.) 1. care este neglijat. 2. care nu este rânduit, curățat, dereticat. 3. care nu a fost împărtășit, cuminecat. 4. care nu este dotat, pregătit de luptă.

NEGRIJIT, -Ă adj. Negativ al lui grijit. 1. (Învechit) Care este neglijat. Nici o ramură a instrucțiunii publice nu era mai negrijită și chiar disprețuită decit era pedagogia. BARIȚIU, P. a. ii, 635. 2. (Prin Mold.) Care nu este rînduit, curățit, dereticat. Cînd te muți dintr-o casă-n alta să n-o lași nemăturată și negrijită. șez. i, 127. 3. (Popular; de obicei în legătură cu verbul „a muri”) Care nu a fost împărtășit, cuminecat. El murise... Ba încă negrijit și nespovedit. filimon, o. i, 293. Să moară așa negrijită. n. rev. r. i, nr. 1, 42. Cui era sortit să moară, murea negrijit. stancu, r. a. iii, 10. Luminare n-apuca, Negrijit sufletu-și da. teodorescu, p. p. 530. Rău-i... de cel ce moare negrijit. șez. iii, 115. 4. (Învechit) Care nu este dotat, pregătit de luptă. Iaste foarte negrijită cetatea noastră Damascul..., deci să trimiți oaste multă. dosoftei, v. s. decembrie 194^r/1. Pînă începusă a să îngloti turcii, sta oarece bine și bieții moldoveni, măcar că era oaste de strînsură, negrijiți și fără arme. neculce, l. 236. – pl.: negrijiți, -te. – pref. ne- + grijit.