NEGREALĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată. În odaia întunecoasă... era vatra. Negreala pereților o întuneca mai tare. DUMITRIU, N. 157. ♦ Fig. Întunecime. Într-o noapte rece de august, mă întorceam de la vînat. Sălciile de pe maluri păreau niște monștri în negreala deasă. DUNĂREANU, CH. 115. ♦ (Concretizat) Materie care înnegrește, vopsea neagră. Uneori luam cu degetul negreală de pe gura cuptorului și ne zugrăveam mustăți și barbișoane, rîdeam să ne prăpădim. VLAHUȚĂ, O. A. II 86. ♦ (Regional) Cerneală. Îndată am gătit caiete, condeie nouă, negreală bună. NEGRUZZI, S. I 7. Sau negreala s-o gătat, Ori pe mine m-ai uitat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. ♦ Material lichid folosit pentru spoirea suprafețelor active ale formelor de turnătorie.