negreață sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 45^v/31 / Pl: ~eți, (rar) ~ețe, ~ețuri / E: ml nigritia sau negru + -eață] 1-2 Negreală (1-2). 3 Ființă, obiect, pată de culoare neagră. 4 (Reg) Cavitate pe care o prezintă dinții calului până la vârsta de șase ani Si: (reg) mișină, mursă², muscă. 5 (Rar) Vopsea neagră. 6 (Reg; lpl) Rufe murdare, de dat la spălat. 7 (Bot; reg) Neghină (1) (Agrostemma githago). 8 (Med; reg) Diminuare sau pierdere a vederii din cauza lezării retinei, a căilor nervoase optice sau a centrilor celebrali ai vederii Si: amauroză. 9 (Fig) Întuneric.

NEGREAȚĂ sf. Însușirea de a fi negru, calitatea a tot ce este negru; coloare neagră [lat. nĭgrĭtia].

NEGREAȚĂ, (rar) negreți, s. f. Culoare neagră, pată neagră. Părul, în inele căzîndu-i pe grumaz, Punea negreți albastre pe straniul obraz! MACEDONSKI, O. I 214. Serile, viind despre Arad, pe șesul neted, vezi în fața ta parcă un alt cer, un fel de negreață întinsă în fața ta și nenumărate lumini risipite pe ea, focurile ce ard la crame. SLAVICI, O. II 90.

NEGREAȚĂ ~eți f. 1) v. NEGREALĂ. 2) Pată de culoare neagră. /negru + suf. ~eață

negreață f. 1. calitatea lucrurilor negre: negreața părului; 2. pată neagră. [Lat. NIGRITIA].

negreáță f., pl. ețĭ (lat. nĭgrĭtia, it, negrezza). Calitatea de a fi negru. Substanță neagră.

negreață (desp. ne-grea-) s. f., g.-d. art. negreții; pl. negreți

negreață (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negreții; pl. negreți

negreață s. f. (sil. -grea-), g.-d. art. negreții; pl. negreți

NEGREAȚĂ s. v. mișină, năgară, neghină, zizanie.

NEGREAȚĂ s. v. negru.

NEGREAȚĂ s. negreală, negru, (rar) negrime, (reg.) cerneală.

negreață s. v. MIȘINĂ. NĂGARĂ. NEGHINĂ. ZIZANIE.

NEGREAȚĂ s. f. 1. Negreală (1). Mulțîme de logoși preste samă de negri și nu le era negreala tot de un fealiu. dosoftei, v. s. octombrie 45^v/31. Negreața cea amestecată cu galben (a. 1773). gcr ii, 91/31. Zulnia... naltă ca crinul, Cu ochii muri de negreață. conachi, p. 82. Dacă... negreala trupului îți vine dintr-o pricină pe care n-o știi, scaldă-te în scăldătoare de romăniță. pamfile, b. 50. Nici corbul negreața, nici pardosul pestriciunea a-și muta poate. cantemir, ist. 105. Corbul în zadar se spală, că negreața nu ș-o pierde. zanne, p. i, 438. 2. Ființă, obiect, pată de culoare neagră (v. negru 1). [Satana] dintru atîta lumină ce avea s-au făcut decît toate negrețele... mai negru și mai întunecat. antim, p. 78/15, cf. lm. Părul... Punea negreți Albastre pe straniul obraz. macedonski, o. i, 214. Din pajiște a ieșit o negreață a pămîntului – un lungan gol pînă la mijloc. sadoveanu, o. xiii, 878. Neagră ca toate negrețurile din lume la un loc. în bul. Fil. v, 25, cf. H ii 259, graiul, i, 86. ♦ (Regional) Cavitate pe care o prezintă dinții calului pînă la vîrsta de șase ani; (regional) muscă (II 3), mursă² (1), mișină (4). 3. (Rar) Negreală (2). După ce au scurs negreața dintr-însa, pun negreața sau negreala aceasta într-o covată. marian, ch. 43. 4. (Regional; la pl.) Rufe murdare (de dat la spălat); (regional) negrele (v. negreală 6), negre (v. negru 8). v. negritură (2). (Cristești-Botoșani). alr sn iv h 1 153/414. 5. (Bot.; regional) Neghină (Agrostemma githago) (Săcuieu-Cluj). alr i 1 936/290. 6. (Med.; regional) Amauroză. M-am spălat de negreață, Și m-am spălat de orbălțătură, de roșeață. păsculescu, l. p. 134, cf. 143. 7. Fig. (Regional) Întunecime, întuneric; obscuritate. v. negură. Pe șesul neted, vezi în fața ta parcă un alt cer, un fel de negreață întinsă... și nenumărate lumini risipite. slavici, o. ii, 90. I-o negreaț-afară. alr i 1 267/590. Ce negreață mare se vede. alr ii 3 409/682, cf. 3 409/514, 537, 551, 574, 791. – pl.: negreți și (rar) negrețe, negrețuri. – lat. nigritia sau negru + suf. -eală.

NEGREȚ, -EAȚĂ adj. (Regional) Negricios. cf. marian, ch. 51. – pl.: negreți, -ețe. – Negru + suf. -eț.