NEGOȚĂTORI vb. IV v. negustori.

negoțători v vz neguțători

negoțători² v vz neguțători

negoțetori v vz neguțători

neguțători vri [At: HERODOT (1645), 200 / V: (îvp) ~guțitori, (înv) ~goță~, ~goțet~, ~goțit~, ~uțet~ / Pzi: ~resc / E: neguțător] (Îvp) 1-7 A negustori (1-6, 9). 8-9 (Îvp) A se tocmi.

neguțetori v vz neguțători

neguțitori v vz neguțători

NEGUSTORESC, †NEGUȚĂTORESC adj. ⚚ De negustor, privitor la negoț, comercial: s’a hotărît ca de-acum înainte să aibă a face mai mult cu parte negustorească (CRG.).

NEGUSTORI, †NEGUȚĂTORI (-resc) vb. tr. și intr. ⚚ A face negoț: Grecii forfoteau în toate părțile, negustorind și sufletul din om (VLAH.); nici nu știe cum se neguțătorește în lume (SB.) [negustor].

2) negustorésc v. intr. Trăĭesc ca negustor: mulțĭ anĭ a negustorit. V. tr. Vechĭ. Trafichez, speculez. – Vechĭ și -guțăt-, -guțit- și -goțăt-.