NEGEL s. m. 1. Diminutiv al lui neg (1); p. ext. neg (1). Avea un negel în nas din naștere. neculce, l. 336. Negelul de va fi supt falca dreaptă, însămnează norociri vieții acelui om (a. 1785). gcr ii, 144/24, cf. budai-deleanu, lex., lb. Tînărul este îmbobocit în vîrful nasului cu un negel monstruos. alecsandri, o. p. 316. Nasul lui cel mare, de care rîdeam odată în copilăria mea... avea un negel tocmai pe vîrf. gane, n. ii, 144. Pe un braț Simina are un negel. coșbuc, p. i, 247, cf. n. leon, Med. 138, grigoriu-rigo, m. p. i, 128. În această zi... cine va coase sau va toarce, se crede că va face negei la mînă. pamfile, s. t. 60. O femeie străină, cu negel deasupra buzei, mă înșfăcă cu degetele îngălbenite de tutun. brăescu, a. 18, cf. h xiv 439. De-mi dai scroafa cu purcei, Iau pe hîda cu negei. mîn-drescu, l. p. 156. Negeii se leagă strîns cu păr de cal și de la o vreme se usucă și cad. șez. iv, 121, cf. xv, 115, alrm i/i h 77, 78, alr ii/i mn 21, 6 943/362, a ii 3, 4, 5, 6, 9, 10, iii 1, 2, 17, iv 1, 5. ◊ Fig. Casele erau tot mai mărunte, cu coperișele bătucite cu negei mari de mușchi verde. agîrbiceanu, l. t. 99. ♦ (Regional) Bătătură (în talpă) (Pojorîta-Cîmpulung Moldovenesc). alrm i/i h 188/370. 2. (Zool.; regional) Căpușă (Ixodes) (Piatra Neamț), alr i 1 206/556. – pl.: negei și (regional, n.) negele (coșbuc, p. ii, 253), negeluri (a ii 8). – Și: (regional) nigel (alrm i/i h 77, a iii 3, 5), ningel (alrm i/i h 77, a ii 8, iii 18, iv 3), migel (alrm i/i h 77, lexic reg. 9), mijel (alr i 1 206/556), gingel (alrm i/i h 77), inigel (ib.) s. m. – Neg + suf. -el.