NEFERECAT, -Ă adj. Negativ al lui ferecat. cf. cuv. d. bătr. i, 195, creangă, p. 126, DIACONU, VR. 202, DEȘLIU, G. 10, TEODORESCU, p. p. 610, alr sn i h151. ◊ Expr. Moară neferecată, se spune despre un om vorbăreț și flecar. cf. zanne, p. iii, 237, 248. – pl.: neferecați, -te. – Și: (regional) nefericat, -ă (Mat. folk. 708), năfericat, -ă (alr sn i h 151/64), năfiricat, -ă (ib. 151/29), niferecat, -ă (ib. 151/531), ninfiricat, -ă (ib. 151/386) adj. – pl.: neferecați, -te. – pref. ne- + ferecat.